Dan Stanca în dezacord cu moda

Dan Stanca în dezacord cu moda

Dan Stanca este un halucinat, un deznădăjduit care strigă în zadar în hărmălaia generală, un patriot fără țară, fiindcă țara (aceea din memoria lui culturală) s-a schimbat și a devenit de nerecunoscut. Deși își câștigă existența ca ziarist (la România liberă), trece prin lume absent, insensibil la realitatea imediată. Cu părul cărunt și rebel, cu fața îngustă, cu ochii de un negru scânteietor, pare propovăduitorul unei religii exotice, rătăcit în Babilonia de jeep-uri și căruțe, fast-food-uri și blocuri muncitorești din...

Doi oameni din Est

Doi oameni din Est

Trebuie să fii insensibil sau rău intenționat ca să nu te bucuri de prezența în literatura română de azi a lui Daniel Cristea-Enache. Într-un moment de agitație a spiritelor, mai degrabă periculoasă decât productivă, și de confuzie a valorilor, el își face surâzător-conștiincios datoria, citind sute de cărți, evaluându-le cu luciditate, ironizând într-un stil elegant mistificările. Este un spirit constructiv (ceea ce nu înseamnă că spune un da mecanic în orice situație) și incoruptibil. Nu seamănă aproape deloc cu alți...

Cele mai frumoase...

Cele mai frumoase...

Parcă mai mult ca în alți ani, editurile noastre au reușit să perinde pe sub ochii iubitorilor de lectură întregul glob. Și se accentuează impresia de fluidizare a granițelor între marile zone culturale, între ficțiune și confesiune, între experiment riscant și rețeta sigură a succesului, între valoarea consacrată de mari premii și surpriza cărții frumoase, care cucerește prin poveste ori personaj. Descoperiri dinspre Orient Dacă, în anii trecuți, Orientul ne cucerise prin scriitorii japonezi, precum Yasunari Kawabata, Shusaku Endo sau...

Maitreyi şi criticii săi interbelici

Maitreyi şi criticii săi interbelici

După fulminantul succes (de critică şi public) al romanului Maitreyi, după obţinerea doctoratului în filozofie cu calificativul magna cum laudae, Mircea Eliade a fost numit asistent onorific al catedrei de logică şi metafizică a lui Nae Ionescu de la Universitatea din Bucureşti. în 1934 avea 27 de ani. I-au apărut atunci două romane: Lumina ce se stinge şi întoarcerea din rai, un "carnet de drum" (India) şi o carte de eseuri. A fost un an fast în care i s-au...

Dilemele omului (post)modern

Dilemele omului (post)modern

Ce rol mai poate juca religia în lumea contemporană? Care sunt avantajele şi dezavantajele globalizării pentru cultură? Ce implicaţii culturale are masivul fenomen de migraţie, specific lumii contemporane? Până unde poate merge ecumenismul şi dialogul între Biserici? Cât de mare este influenţa bom­bar­damentului informaţional al mass-media asupra modului în care cetăţeanul percepe realitatea? Cum se integrează culturile naţionale în noul Turn Babel al Uniunii Europene? Pot fi descifrate semnificaţii contemporane ale fenomenului de pelerinaj? Care este limbajul artistic cel mai...

Despre imaginaţie

Despre imaginaţie

Supraviețuirea intelectualului român Dacă intelectualul român are astăzi de înfruntat o problemă, aceasta nu poate fi decât cea a supraviețuirii: cum să facă să-și păstreze entuziasmul în situația în care, din aproape toate părțile, semnalele pe care le primește îi dau de înțeles că nimeni nu mai are nevoie de el. Parcă toate amănuntele decorului social vin să-i spună că zbaterea lui este inutilă. Orice ar face și orice ar spune, influența pe care o exercită asupra societății este cvasi-nulă....

Geo Bogza, poetul "exasperării creatoare"

Geo Bogza, poetul "exasperării creatoare"

La 8 februarie 2008 se împlinesc o sută de ani de la naşterea lui Geo Bogza. S-a scris încă prea puţin, mi se pare, în orice caz la nivelul sintezelor critice aprofundate, despre opera acestui însemnat scriitor, poet înainte de toate, care face o notă aparte în peisajul literar românesc al veacului trecut. O personalitate de la început incomodă, cu porniri iconoclaste, figură de nesupus prin vocaţie, gata să înfrunte toate tabuurile societăţii şi literaturii în care s-a format şi...

Caragiale, orator politic sau Caragiale, personaj caragialean

Caragiale, orator politic sau Caragiale, personaj caragialean

Cum se știe, la finalul anului 1904, Caragiale se stabilește definitiv la Berlin, în autoexilul survenit în urma nemulțumirilor de care avusese parte în țară. Hotărârea a fost posibilă datorită unei substanțiale moșteniri primite de la bogata sa rudă, Momuloaia, moștenire care îl scutea de grija zilei de mâine. Colindase mai întâi Europa, vreme de un an întreg, împreună cu toată familia, spre a găsi locul cel mai potrivit de așezare. Nici Austria, nici Italia, nici Franța, nici Olanda, nici...

Lanţul slăbiciunilor literare

Lanţul slăbiciunilor literare

Nevoia atrage plăcerea de a avea iluzii. Ştim că şi acestea sunt interzise ori dirijate. Iluziile vin mai ales aduse de schimbări, dar, în fapt, ce nu produce iluzii? Un rău mai mic apără de unul mai mare. Un mare rău favorizează un bine oarecare. Un exemplu de aici: în lumea literară, ura pentru E. Barbu a produs autosugestia că M. Preda ar fi conştiinţa cea mai înaltă a scriitorului contemporan. Iluzia literară ar fi la noi (E. Negrici, Iluziile...

Un traducător, Nicolae Roşca

Un traducător, Nicolae Roşca

Poetul Nicolae Roșca Poetul Nicolae Roșca, 1912-1954, s-a născut la Solca, lângă Rădăuți. Tatăl său a fost preot. A învățat la Liceul „Aron Pumnul” și a studiat literele, filologia clasică și filosofia la Universitatea din Cernăuți. A funcționat ca profesor de limba și literatura română și latină la Liceul „Dragoș Vodă” din Câmpulungul Moldovenesc și la alte școli din oraș, desfășurând o bogată activitate culturală. S-a remarcat ca bun conferențiar și a avut deosebite proiecte literare. A colaborat la publicații...

Mater dolorosa

Mater dolorosa

Poezia mistică medievală Poezia mistică medievală a atins apogeul perfecțiunii sale absolute în două poeme celebre, Dies irae și Stabat Mater dolorosa, considerate a fi „eflorescența supremă a poeziei triste și penitente”, pe care ne-a transmis-o „strălucitorul Ev întunecat”. Primul poem, Dies irae, adică „Ziua mâniei”, prezintă imaginea unei lumi ce stă sub semnul sumbru al Judecății de Apoi, implacabil și catastrofal, așa cum rezultă chiar din prima strofă: „Dies irae, dies illa / Solvet saeculum in favilla / Teste...

Regele Carol al II-lea şi cultura naţională românească

Regele Carol al II-lea şi cultura naţională românească

O dimensiune importantă a regimului carlist a fost reprezentată de proiectele și realizările din sfera culturii, regele Carol al II-lea însuși demonstrând în repetate rânduri că era un sincer iubitor al creațiilor spirituale, cu atât mai mult cu cât inteligența și gusturile sale estetice rafinate erau o realitate. Cu ocazia primului său discurs de recepție rostit la Academia Română, la 25 mai 1931, suveranul declara, printre altele: „Este trist ca la un popor de 17 milioane de suflete să se...