Supraviețuirea intelectualului român Dacă intelectualul român are astăzi de înfruntat o problemă, aceasta nu poate fi decât cea a supraviețuirii: cum să facă să-și păstreze entuziasmul în situația în care, din aproape toate părțile, semnalele pe care le primește îi dau de înțeles că nimeni nu mai are nevoie de el. Parcă toate amănuntele decorului social vin să-i spună că zbaterea lui este inutilă. Orice ar face și orice ar spune, influența pe care o exercită asupra societății este cvasi-nulă....

La 8 februarie 2008 se împlinesc o sută de ani de la naşterea lui Geo Bogza. S-a scris încă prea puţin, mi se pare, în orice caz la nivelul sintezelor critice aprofundate, despre opera acestui însemnat scriitor, poet înainte de toate, care face o notă aparte în peisajul literar românesc al veacului trecut. O personalitate de la început incomodă, cu porniri iconoclaste, figură de nesupus prin vocaţie, gata să înfrunte toate tabuurile societăţii şi literaturii în care s-a format şi...

Cum se știe, la finalul anului 1904, Caragiale se stabilește definitiv la Berlin, în autoexilul survenit în urma nemulțumirilor de care avusese parte în țară. Hotărârea a fost posibilă datorită unei substanțiale moșteniri primite de la bogata sa rudă, Momuloaia, moștenire care îl scutea de grija zilei de mâine. Colindase mai întâi Europa, vreme de un an întreg, împreună cu toată familia, spre a găsi locul cel mai potrivit de așezare. Nici Austria, nici Italia, nici Franța, nici Olanda, nici...

Nevoia atrage plăcerea de a avea iluzii. Ştim că şi acestea sunt interzise ori dirijate. Iluziile vin mai ales aduse de schimbări, dar, în fapt, ce nu produce iluzii? Un rău mai mic apără de unul mai mare. Un mare rău favorizează un bine oarecare. Un exemplu de aici: în lumea literară, ura pentru E. Barbu a produs autosugestia că M. Preda ar fi conştiinţa cea mai înaltă a scriitorului contemporan. Iluzia literară ar fi la noi (E. Negrici, Iluziile...

Poetul Nicolae Roșca Poetul Nicolae Roșca, 1912-1954, s-a născut la Solca, lângă Rădăuți. Tatăl său a fost preot. A învățat la Liceul „Aron Pumnul” și a studiat literele, filologia clasică și filosofia la Universitatea din Cernăuți. A funcționat ca profesor de limba și literatura română și latină la Liceul „Dragoș Vodă” din Câmpulungul Moldovenesc și la alte școli din oraș, desfășurând o bogată activitate culturală. S-a remarcat ca bun conferențiar și a avut deosebite proiecte literare. A colaborat la publicații...

Poezia mistică medievală Poezia mistică medievală a atins apogeul perfecțiunii sale absolute în două poeme celebre, Dies irae și Stabat Mater dolorosa, considerate a fi „eflorescența supremă a poeziei triste și penitente”, pe care ne-a transmis-o „strălucitorul Ev întunecat”. Primul poem, Dies irae, adică „Ziua mâniei”, prezintă imaginea unei lumi ce stă sub semnul sumbru al Judecății de Apoi, implacabil și catastrofal, așa cum rezultă chiar din prima strofă: „Dies irae, dies illa / Solvet saeculum in favilla / Teste...

O dimensiune importantă a regimului carlist a fost reprezentată de proiectele și realizările din sfera culturii, regele Carol al II-lea însuși demonstrând în repetate rânduri că era un sincer iubitor al creațiilor spirituale, cu atât mai mult cu cât inteligența și gusturile sale estetice rafinate erau o realitate. Cu ocazia primului său discurs de recepție rostit la Academia Română, la 25 mai 1931, suveranul declara, printre altele: „Este trist ca la un popor de 17 milioane de suflete să se...

Petru Fântânaru, un epigramist uitat Când un poet afirma, într-o cunoscută poezie, mai mult ca romanță, „căci și uitarea-i scrisă-n legile-omenești”, nu se gândea nicicum că o asemenea afirmație privește omul de rând, dar și pe unii scriitori „troieniți”, poate prea devreme, în valurile uitării, după ce au trecut „în lumea umbrelor”. „Haina” uitării a fost îmbrăcată mai ales de către scriitorii „din raftul de jos” al unei evaluări prospective, care, chiar pe nedrept, justifică parțial sentimentul, „vălul” uitării. Dacă...

Pentru Iorgu Iordan romanistica însemna, în primul rând, studiul comparat al limbilor romanice, dar la fel de important era şi studiul limbii române din perspectivă romanică. Fără să-mi ceară în mod special, am înţeles că ar fi bine să abordez studiul istoric al limbii române din perspectivă romanică. Ocazia mi-a fost oferită de tratatul de istorie a limbii române, iniţiat şi condus de maestrul Al. Rosetti încă de pe vremea când lucram cu el la dialectologie (m-a numit secretar al...

Părăsiți de Roma, după retragerea aureliană la sud de Dunăre, am fost orfani un mileniu întreg, făcând istorie pentru alții. În acest răstimp de plămădeală îndelungată am tot avut, una după alta, generații de sacrificiu. Chestiunea devine tipică pentru istoria românească. Statul a constituit instituția legală de justificare și recunoaștere a existenței unei națiuni, stat în frunte, de obicei, cu un conducător militar. Abia atunci au început să ne sesizeze vecinii... Intrăm în istorie, ca stat, mai întâi în sudul...

Din ultimul volum de eseuri şi evocări al universitarului orădean Valentin Chifor (născut în 1939), intitulat Escale, ne oprim asupra unui comentariu de un acut interes, închinat "imaginarului erotic". Natural, autorul evocă la început factorul existenţial corespunzător, deopotrivă generator de frenezii, curiozităţi, beatitudini, anxietăţi, confuzii, transfigurări, anomalii: "Precum magnetul grupînd pilitura, erosul cu derivatul lui subliminal pornografia cristalizează toţi porii simţirii tineretului încă novice, dar şi ai adultului, în cazul din urmă ca-ntr-un exerciţiu de confruntare a experienţei sexuale proprii...

Foaie verde de susai, Toata iarna asteptai Sa vie luna lui Mai, Sa dee frunza pe plai, Sa pun seile pe cai. Ca primavara soseste, Zapada se pietriceste, Coltul ierbii se iveste, Murgu'n grajd innebuneste, Armele'n cui rugineste... Foaie verde de-un susai, De-ar veni luna lui Mai, Sa-mi aud cerul tunand, Jos la balta fugerand Si ierbuta-n sesuri dand, Caii'n campuri nechezand Si voinici pe plai suind. De-ar veni luna lui Mai Sa vad codrul ca un rai! — Folclor...