Istoricul clujean Dan Ioan Mureșan, absolvent al Universității „Babeș-Bolyai” și cadru universitar în Franța, este prezentat azi drept unul dintre cercetătorii români activi în domeniul istoriei bizantine și medievale. Activitatea sa vizează relațiile dintre Bizanț, spațiul românesc și lumea medievală europeană, prin studii și lucrări coordonate. Dan Ioan Mureșan a absolvit Facultatea de Istorie a UBB în 1997, iar ulterior și-a continuat parcursul academic în Franța. În prezent, este asociat mediului universitar francez, cu activitate în zona istoriei medievale, a...

Anii de ucenicie În cazul lui Rebreanu, fondul documentar întrece orice închipuire. Zeci de mii de fișe, clasate și neclasate, invită încă la cercetări și raportări multiple. Mii de însemnări cu caracter jurnalier compun o amplă autobiografie, de la însemnările din temnița austro-ungară până la evidența paginilor și a rândurilor scrise.1 Caietele, publicate de eminentul editor al lui Rebreanu, N. Gheran, au meritul de a ni-l descoperi pe celălalt Rebreanu, cel care ar fi putut să devină scriitor maghiar. Journal-ul,...

Ne dorim o viață lungă și fericită, însă acest ideal depinde în mare măsură de păstrarea sănătății fizice și, mai ales, a sănătății mentale. Cunoaștem numeroase metode prin care putem preveni bolile grave, dar apare o întrebare esențială: cum putem preveni îmbătrânirea creierului? Creierul, asemenea întregului organism, este influențat de stilul nostru de viață. Activitatea fizică, alimentația, somnul, stimularea intelectuală și relațiile sociale contribuie la menținerea funcțiilor cognitive și la încetinirea proceselor de deteriorare asociate vârstei. 1. Faceți sport în...

Pentru prima oară în istoria instituției, Muzeul Metropolitan din New York a consacrat o manifestare majoră unei personalități care nu a fost nici un creator talentat, nici un colecționar plin de resurse, ci „doar” un negustor de artă. „Ambroise Vollard, protector al avangardei” este, desigur, un prilej de a expune lucrări de Cézanne, Van Gogh, Gauguin sau Picasso. Expoziția, care va fi transferată de la New York la Institutul de Artă din Chicago și apoi la Muzeul parizian Orsay, este...

Nesfârșitele primejdii și proza postmodernă Primul roman al lui Mircea Horia Simionescu, Nesfârșitele primejdii, rămas la o singură ediție, cea din 1978, este și cel mai bun al său, așa cum Matei Iliescu (1970) este, probabil, cel mai bun roman al lui Radu Petrescu. Scriitorul își făcuse toate exercițiile și toate antrenamentele posibile până atunci. Ingeniosul bine temperat — I. Dicționar onomastic (1969) și II. Bibliografie generală (1970) — înregistra parodic și specula ludic toate convențiile literaturii epice, într-un dicționar...

Romanul Gara cu trei linii al scriitoarei Oma Stănescu este un altă filă din cartea propriei existenţe, atât de zbuciumată, dar şi plină de peripeţii, care de care mai amuzante sau mai triste. Interesant este faptul că numele protagonistei nu este dezvăluit, dar, de fapt, nici nu este necesar. Oricât ar fi de răsunător, numele reprezintă doar o parte a identităţii cuiva, nu întregul. Cu toate acestea, fără a face mare caz, numele, pe care pruncul îl primeşte la botez,...

Dincolo de încadrarea textului într-un anumit tip de roman și perioadă literară, volumul Destine semnat de scriitoarea Angela Burtea reprezintă o comoară spirituală, o nestemată unică și remarcabilă, pe care oricine o poate îndrăgi, bucurându-se din plin de existența ei. Chiar dacă analizăm totul din perspectiva autoarei sau a naratorului, cartea converge către același mesaj: destinul inexorabil al ființei umane. Stilul adoptat este unul aparte, cu multe caracteristici: filosofic, psihologic, analitic, un mozaic de experiențe îmbinate perfect, ce alcătuiesc frumusețea...

Războiul, dar şi schimbările politice ale perioadei imediat următoare (1944-1948), au determinat o importantă mo­dificare de paradigmă în literatura română. E vorba de intervalul 1940-1948. Poate pentru prima dată în istorie, vocea unei stângi româneşti, până atunci marginală sau marginalizată, a devenit cu adevărat audibilă. Instaurarea "dictaturii pro­le­tariatului", la sfârşit de an 1947, a ob­struat, prin "stân­gizare" forţată, prin stalinizare, această considerabilă deplasare a sensibilităţii politice şi culturale, curmându-i-se devenirea firească, creşterea naturală. Literatura dintre dictaturi, "momentul 1945", "literatura de...

Pe vremea când compuneam versuri, în anii adolescenţei, ştiam pe de rost tot ce compusesem. Eram ca un catalog al propriilor mele scrieri. Noaptea, în timp ce toţi ai casei dormeau, eu nu aveam nevoie să aprind pe furiş o lanternă ca să scriu neştiut de nimeni. Scriam, pur şi simplu, poeme în minte, alcătuind sintagmele încet şi laborios. A doua zi le aveam foarte clar în faţa ochilor şi le puteam aşterne pe hârtie. Treptat, de-a lungul anilor, s-au...

Devenită, la un moment dat, loc comun al eseisticii de la noi, împreună cu alte mici paradoxuri narative borgesiene, formula care leagă omul nu de operă, ci de unităţile indefinabile ale amintirii trebuie folosită cu maxime precauţii. Dacă, în mod cu totul excepţional, la autorul argentinian un personaj oarecare primea, pe nepusă masă, telefonic, darul de a stăpâni, prin propriul efort cerebral, memoria lui William Shakespeare, e de presupus că un asemenea miracol nu trebuie extins îngăduitor într-atât încât să...

Filmul lui Luchetti realizat după romanul Il Fasciocomunista de Antoni Pennacchi aduce cu sine în buna tradiţie a filmului italian toată acea energie debordantă a meridionalilor, pasiunea lor şi uneori şi frivolitatea lor, o nebunie care are ceva senzual, ceva dintr-un preaplin care trebuie irosit. Această vitalitate care-şi caută descărcarea în orice, pentru care orice cauză merită îmbrăţişată se regăseşte la cei doi fraţi unici - de remarcat că sintagma li se poate paradoxal atribui fiecăruia dintre ei - optînd...

Construcţia cu dublu pronume neaccentuat a verbului a fura - şi-o fură - este destul de recentă, dar s-a răspîndit rapid în limbajul familiar-argotic. Pronumele feminin o are în această structură, ca şi în multe alte expresii populare şi argotice (a o păţi, a o lua la goană etc.), un sens "neutru", neprecizat; uneori, o pare să trimită la o entitate anume (ca în a o lua pe cocoaşă, unde o este "lovitura"), alteori e o simplă formă expletivă (lipsită...