Construcţia cu dublu pronume neaccentuat a verbului a fura - şi-o fură - este destul de recentă, dar s-a răspîndit rapid în limbajul familiar-argotic. Pronumele feminin o are în această structură, ca şi în multe alte expresii populare şi argotice (a o păţi, a o lua la goană etc.), un sens "neutru", neprecizat; uneori, o pare să trimită la o entitate anume (ca în a o lua pe cocoaşă, unde o este "lovitura"), alteori e o simplă formă expletivă (lipsită de sens propriu-zis, ca în a o tuli sau a o mierli). Mai complicată şi mai ambiguă este interpretarea formei reflexive: poate fi vorba de un reflexiv al interesului, al participării (ca în şi-o cumpără = "o cumpără pentru sine"), dar şi de unul posesiv; acesta ar intra totuşi în contradicţie cu sensul verbului, pentru că, în principiu, cineva nu poate fura tocmai lucrul care îi aparţine (dar să nu uităm că există şi expresia a-şi fura singur căciula).
Formula este una glumeaţă, paradoxală, în care, cum se întâmplă adesea în argou, apare o inversare a rolurilor tipice. În prezentarea eufemistică a bătăii, cu răsturnarea ironic-antifrastică a perspectivei, victima este un profitor, căruia agresorul îi face o favoare. Cel bătut este, astfel, mîngîiat, altoit, cîrpit etc. Mai mult: în prim plan apare adesea, ca subiect gramatical, cel bătut, care ia, primeşte, încasează, capătă (sau chiar mănîncă) ceva. Răsturnarea majoră de roluri este însă chiar cea descrisă de construcţia a şi-o fura: victima lovirii este prezentată nu numai ca obţinînd un avantaj, ci şi ca însuşindu-şi-l cu clară intenţie şi prin mijloace neoneste. Cel bătut obţine pentru sine lovitura (sustrasă cu forţa de la cel care loveşte) sau, într-o altă interpretare, obţine (prin furt) lovitura sa, dreptul său exclusiv.
Aceste inversări paradoxale de perspectivă asigură probabil efectul umoristic şi succesul actual al expresiei. Cel mai adesea, aceasta apare cu sensul fizic "a primi o lovitură, a fi lovit": "Nea Beni şi-a furat-o pe aeroport" (cu explicaţia în acelaşi text: "Artistul a fost agresat fizic de un angajat", Cancan, 5.03.2008); "Naomi "şi-a furat-o" de la Nikita, în direct!" (apropo.ro 21.07.2008). Sînt şi formulări în care, în locul pronumelui o, apare chiar "obiectul furtului", respectiv instrumentul sau actul lovirii: "săracii au trăit mineriadele şi cine şi-a furat o bâtă pe spate nu uită cât o trăi" (dianatusa.ro); "niciodată nu şi-a furat o găleată de gunoi (goală evident) în creştet" (muzicisifaze.com); "fiecare din noi şi-a furat o trântă" (luciananeacsu.blogspot.com).
Expresia a o fura este înregistrată cu sensul "a lua bătaie de la cineva" în Dicţionarul de argou al Ninei Croitoru Bobârniche (ediţia a II-a, 2003) şi apare, cu acelaşi sens, în glosarul on-line dictionarurban.ro; George Volceanov (2006) îi limitează, nejustificat, sensul, considerând că se foloseşte doar despre copii: "a lua bătaie de la un adult".
Exemplele numeroase pe care le găsim pe internet par să indice o preferinţă specială manifestată pentru formula a şi-o fura în argoul sportiv, mai ales în cel al fotbalului; sensul e, în acest context, unul competiţional: "a fi învins de către cineva" ("Dinamo şi-a furat-o acasă cu Benfica", sport365.ro) şi expresia poate apărea în contexte de stil jurnalistic "înalt" ""Colonia lusitană" nu s-a dezminţit nici vineri, când "şi-a furat-o" şi de la nou promovata GAZ METAN Mediaş" (stirilocale.ro/orizont_buzau). De la înfrîngerea din sport la cea din istorie nu e decît un pas; se ajunge astfel la descrierea parodică, în plin contrast stilistic, a bătăliilor trecutului: "O vreme după aceasta se lasă liniştea, dar în 1683 are loc asediul Vienei, când turcii şi-o fură de la Liga creştină, condusă de Jan Sobieski; tot de la Sobieski şi-o fură şi românii, după vreo 5 ani, la Neamţ, după cum ne spune Costache Negruzzi" (metropotam.ro, 12.09.2008).
Destule alte exemple pot demonstra extinderea semantică şi de uz a expresiei; fie (într-un tipar argotic cunoscut) prin alunecarea de la sensul de agresare fizică la acela sexual, fie prin generalizarea efectului negativ: a şi-o fura ajunge să însemne pur şi simplu a o păţi, a o încurca, a ajunge într-o situaţie proastă: "un actor care joacă un erou negativ ştie că la final şi-o fură, dar ăsta e rolul lui şi încearcă să îl joace cît mai bine posibil" (metalfan.ro). Expresia apare astfel în politică (,PSD şi-a furat-o în anumite judeţe tocmai datorită faptului că unele sondaje au fost cosmetizate", groups.yahoo.com), în comunicarea prin internet (,Nu cred că sunt singurul care a făcut upgrade la wordpress şi şi-a furat-o rău cu diacriticele", ecostion.com) şi chiar în critica literară (,cînd deschizi o capodoperă, de exemplu, dacă te plictiseşti, dai vina pe tine. Cînd deschizi literatura nouă, dacă te plictiseşti, şi-o fură autorul. Simplu, nu?", Suplimentul de cultură, 197, 20-26 septembrie 2008).
Şi, pentru că tot a fost vorba despre furat, nu pot să nu pomenesc un clip publicitar recent, transmis intens pe posturile noastre de televiziune: are umor, e ingenios şi surprinzător, dar şi puţin cam şocant. Se bazează pe o argumentaţie implicită, susţinută în fundal de melodia Amintire cu haiduci a lui Valeriu Sterian (,Unde s-au dus? Cînd au apus/ anii de sus ai gloriei lor?/ Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele,/ Caii şi flintele haiducilor?") şi avînd în prim plan, pe ecran, textul: "Peste 30 miliarde de euro vor intra în România. Îi ia cineva?". Desigur, episodul e urmat, liniştitor, de îndemnul înţelept şi legal "Accesează fondurile europene prin CEC Bank". Esenţială este însă componenta afectivă a argumentării, care readuce în atenţie - cu o clipire complice din ochi către spectator, cu o aluzie la stereotipuri mai mult sau mai puţin asumate - modelul de prestigiu al haiduciei, ca primă opţiune naţională.
Articol scris de Rodica Zafiu
