Cronicari moldoveni

Cronicari moldoveni

Un stilist între critici, cu atât mai mult între cei tineri, este Bogdan Creţu. Un stilist de intenţie şi deopotrivă de talent, aş adăuga imediat, pentru a nu lăsa loc de suspiciuni gratuite. Fie că ne oprim atenţia asupra recenziilor pe care le semnează, din iradiantul Iaşi, în numeroase reviste literare, fie că invocăm cele trei volume publicate până acum - Arpegii critice, Matei Vişniec. Un optzecist atipic şi Lecturi actuale - scriitura ţine, stimabil întru totul, capul de afiş....

Devino!

Devino!

Există în limba română verbe defective, care nu au toate formele flexionare, după cum există şi verbe ale căror forme de trecut, de imperativ etc. se folosesc pur şi simplu rar, din cauze formale sau semantice, ori din simple accidente ale evoluţiei lexicale. Adesea aceste neregularităţi gramaticale sînt sursa unor întrebări-capcană ("Care e perfectul compus de la a rage? Dar de la a converge?"). În gramaticile româneşti se menţionează cazuri de defectivitate maximă (verbul a va, păstrat în expresia mai...

Critică de întâmpinare

Critică de întâmpinare

Liviu Grăsoiu, autorul unor monografii apreciate despre V. Voiculescu, G. Topîrceanu, Emil Giurgiuca, deci cu state vechi de istoric literar, este în egală măsură, dacă nu ceva mai mult, un critic al actualităţii, al "apariţiilor neaşteptate", cum s-a numit rubrica susţinută lunar în "Convorbiri literare" între 2000-2007. De aici şi titlul volumului. Autorul a avut în vedere "debuturile insolite şi curajoase" şi, aş zice, nu numai. El se întoarce mereu la "prima sa dragoste" - Vasile Voiculescu, semnalând fie şi...

Autopsia propagandei comuniste

Autopsia propagandei comuniste

Trei dintre intelectualii de primă mână ai tinerei generaţii, Paul Cernat, Angelo Mitchievici şi Ioan Stanomir, lucrează, de ceva vreme, la o serie de analize critice asupra unor documente ideologice şi produse culturale din vremea regimului comunist. Spre deosebire de alţi analişti ai regimului dinainte de 1989, cei trei autori ai Explorări-ilor în comunismul românesc (vol. I " 2004, vol. II, 2005, vol. III, 2008) abordează subiectul dintr-o perspectivă pur ştiinţifică, de laborator, nu introduc în discuţie elemente autobiografice şi...

Dan Stanca în dezacord cu moda

Dan Stanca în dezacord cu moda

Dan Stanca este un halucinat, un deznădăjduit care strigă în zadar în hărmălaia generală, un patriot fără țară, fiindcă țara (aceea din memoria lui culturală) s-a schimbat și a devenit de nerecunoscut. Deși își câștigă existența ca ziarist (la România liberă), trece prin lume absent, insensibil la realitatea imediată. Cu părul cărunt și rebel, cu fața îngustă, cu ochii de un negru scânteietor, pare propovăduitorul unei religii exotice, rătăcit în Babilonia de jeep-uri și căruțe, fast-food-uri și blocuri muncitorești din...

Doi oameni din Est

Doi oameni din Est

Trebuie să fii insensibil sau rău intenționat ca să nu te bucuri de prezența în literatura română de azi a lui Daniel Cristea-Enache. Într-un moment de agitație a spiritelor, mai degrabă periculoasă decât productivă, și de confuzie a valorilor, el își face surâzător-conștiincios datoria, citind sute de cărți, evaluându-le cu luciditate, ironizând într-un stil elegant mistificările. Este un spirit constructiv (ceea ce nu înseamnă că spune un da mecanic în orice situație) și incoruptibil. Nu seamănă aproape deloc cu alți...

Cele mai frumoase...

Cele mai frumoase...

Parcă mai mult ca în alți ani, editurile noastre au reușit să perinde pe sub ochii iubitorilor de lectură întregul glob. Și se accentuează impresia de fluidizare a granițelor între marile zone culturale, între ficțiune și confesiune, între experiment riscant și rețeta sigură a succesului, între valoarea consacrată de mari premii și surpriza cărții frumoase, care cucerește prin poveste ori personaj. Descoperiri dinspre Orient Dacă, în anii trecuți, Orientul ne cucerise prin scriitorii japonezi, precum Yasunari Kawabata, Shusaku Endo sau...

Maitreyi şi criticii săi interbelici

Maitreyi şi criticii săi interbelici

După fulminantul succes (de critică şi public) al romanului Maitreyi, după obţinerea doctoratului în filozofie cu calificativul magna cum laudae, Mircea Eliade a fost numit asistent onorific al catedrei de logică şi metafizică a lui Nae Ionescu de la Universitatea din Bucureşti. în 1934 avea 27 de ani. I-au apărut atunci două romane: Lumina ce se stinge şi întoarcerea din rai, un "carnet de drum" (India) şi o carte de eseuri. A fost un an fast în care i s-au...

Dilemele omului (post)modern

Dilemele omului (post)modern

Ce rol mai poate juca religia în lumea contemporană? Care sunt avantajele şi dezavantajele globalizării pentru cultură? Ce implicaţii culturale are masivul fenomen de migraţie, specific lumii contemporane? Până unde poate merge ecumenismul şi dialogul între Biserici? Cât de mare este influenţa bom­bar­damentului informaţional al mass-media asupra modului în care cetăţeanul percepe realitatea? Cum se integrează culturile naţionale în noul Turn Babel al Uniunii Europene? Pot fi descifrate semnificaţii contemporane ale fenomenului de pelerinaj? Care este limbajul artistic cel mai...

Despre imaginaţie

Despre imaginaţie

Supraviețuirea intelectualului român Dacă intelectualul român are astăzi de înfruntat o problemă, aceasta nu poate fi decât cea a supraviețuirii: cum să facă să-și păstreze entuziasmul în situația în care, din aproape toate părțile, semnalele pe care le primește îi dau de înțeles că nimeni nu mai are nevoie de el. Parcă toate amănuntele decorului social vin să-i spună că zbaterea lui este inutilă. Orice ar face și orice ar spune, influența pe care o exercită asupra societății este cvasi-nulă....

Geo Bogza, poetul "exasperării creatoare"

Geo Bogza, poetul "exasperării creatoare"

La 8 februarie 2008 se împlinesc o sută de ani de la naşterea lui Geo Bogza. S-a scris încă prea puţin, mi se pare, în orice caz la nivelul sintezelor critice aprofundate, despre opera acestui însemnat scriitor, poet înainte de toate, care face o notă aparte în peisajul literar românesc al veacului trecut. O personalitate de la început incomodă, cu porniri iconoclaste, figură de nesupus prin vocaţie, gata să înfrunte toate tabuurile societăţii şi literaturii în care s-a format şi...

Caragiale, orator politic sau Caragiale, personaj caragialean

Caragiale, orator politic sau Caragiale, personaj caragialean

Cum se știe, la finalul anului 1904, Caragiale se stabilește definitiv la Berlin, în autoexilul survenit în urma nemulțumirilor de care avusese parte în țară. Hotărârea a fost posibilă datorită unei substanțiale moșteniri primite de la bogata sa rudă, Momuloaia, moștenire care îl scutea de grija zilei de mâine. Colindase mai întâi Europa, vreme de un an întreg, împreună cu toată familia, spre a găsi locul cel mai potrivit de așezare. Nici Austria, nici Italia, nici Franța, nici Olanda, nici...