Un șofer condamnat inițial pentru că ar fi condus un BMW sub influența substanțelor psihoactive, în Cluj-Napoca, a fost achitat de Curtea de Apel Cluj, după ce judecătorii au reținut că nu există probe certe că substanțele identificate i-au afectat capacitatea de a conduce, potrivit motivării instanței. Decizia vine în contextul aplicării Deciziei ÎCCJ nr. 25/2025, care cere dovedirea efectului asupra conducătorului auto, nu doar simpla prezență a substanței în organism.
Cazul vizează un control rutier din 3 august 2023, pe Calea Florești din Cluj-Napoca. Analizele toxicologice au indicat prezența clorometcatinonei, cunoscută ca 3-CMC sau „cristal”, în sânge, și a mefedronei în urină.
În primă instanță, Judecătoria Cluj-Napoca l-a condamnat pe inculpat la 1 an și 4 luni de închisoare cu suspendare, pentru conducerea unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive. Instanța de fond i-a interzis și dreptul de a conduce timp de 2 ani și a stabilit obligații de supraveghere.
Potrivit dosarului, bărbatul ar fi declarat inițial că, în ziua depistării, înainte de controlul poliției, a consumat un praf alb primit de la o persoană întâlnită în contextul festivalului Untold, fără să știe ce conține. Ulterior, în cursul judecății, acesta și-a schimbat poziția procesuală și a susținut că nu recunoaște fapta pentru care a fost trimis în judecată.
În apel, apărarea a cerut achitarea, invocând faptul că raportul medico-legal nu stabilea clar dacă substanța depistată a influențat capacitatea de a conduce. Curtea de Apel Cluj a admis apelul și a desființat sentința de condamnare.
Judecătorii au arătat că examenul clinic nu a evidențiat semne certe de afectare psihică sau motorie. În fișa medicală au fost consemnate doar observații privind examenul ocular, fără indicii relevante privind comportamentul, orientarea, echilibrul, coordonarea sau comunicarea verbală.
Instanța de apel a reținut că expertiza medico-legală nu a putut stabili dacă inculpatul se afla efectiv sub influența substanțelor psihoactive la momentul conducerii și nici dacă acestea aveau aptitudinea de a-i afecta capacitatea de a conduce.
Prin urmare, Curtea de Apel Cluj a decis că fapta nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de Codul penal, în lipsa unei probe care să înlăture orice dubiu rezonabil.
Ieri, cazul a readus în prim-plan diferența esențială stabilită de Înalta Curte: prezența unei substanțe în organism nu este, singură, suficientă pentru condamnare; azi, proba efectului asupra șoferului devine decisivă.
