Adrian Papahagi critică PSD, PNL și USR și susține că ascensiunea AUR vine din abandonarea doctrinelor politice

Adrian Papahagi critică PSD, PNL și USR și susține că ascensiunea AUR vine din abandonarea doctrinelor politice

Profesorul clujean Adrian Papahagi a criticat azi, într-o analiză publicată în mediul online, modul în care PSD, PNL și USR au guvernat și s-au poziționat politic în ultimii ani, susținând că alianțele transpartinice și pierderea identității doctrinare au alimentat ascensiunea AUR, partid pe care îl descrie drept „o monstruozitate național-socialistă”.

Papahagi afirmă că România are nevoie de „doctrine clare și valori” și consideră că o formulă de guvernare PNL–PSD–USR ar fi fost „o construcție împotriva firii”. În analiza sa, profesorul susține că lipsa unei confruntări politice reale între stânga și dreapta a creat un spațiu favorabil pentru creșterea formațiunilor radicale.

Potrivit acestuia, AUR ar fi atras electorat de la PSD, PNL și USR, pe fondul nemulțumirilor acumulate în rândul alegătorilor. Papahagi acuză PSD că s-ar fi îndepărtat de electoratul vulnerabil, susține că PNL ar fi abandonat discursul autentic de dreapta și afirmă că USR s-ar fi concentrat excesiv pe teme culturale și identitare, în detrimentul luptei anticorupție.

Profesorul clujean avertizează că un scor ridicat al AUR ar reprezenta un semnal grav pentru partidele tradiționale. El susține că un partid extremist ar trebui să rămână într-o zonă electorală redusă, iar depășirea acestui prag ar indica, în formularea sa, „simptomul unei infecții generalizate”.

În același text, Papahagi îl indică pe Ilie Bolojan drept o posibilă soluție pentru reconstrucția credibilității PNL. Acesta afirmă că, sub conducerea lui Bolojan și cu sprijin politic adecvat, liberalii ar putea redeveni un partid de dreapta credibil.

În finalul analizei, Papahagi susține că o majoritate reformatoare ar putea fi construită în jurul PNL, USR, UDMR și al minorităților parlamentare. Mesajul său fixează o miză politică precisă: revenirea competiției doctrinare înainte ca votul de protest să devină principala forță de pe scena politică.