Definiția de pe Wikipedia a cuvântului Intern ne spune următoarele lucruri:
- An intern is someone who works in a temporary position with an emphasis on on-the-job training rather than merely employment.
- Student internships provide opportunities for students to gain experience in their field, determine if they have an interest in a particular career, create a network of contacts, or gain school credit.
Ce aşteptări are o persoană în momentul în care aplică pentru un program de internship?
- să se familiarizeze cu domeniul de studiu/muncă ales;
- să i se permită participarea la diferite proiecte;
- să i se traseze câteva sarcini cu responsabilitate medie;
- să înveţe de la cei care au experienţă în domeniul/la locul de muncă ales.
Din păcate, multe companii/agenţii sau persoane nu înţeleg conceptul de internship aşa cum ar trebui.
Intern-ul nu este:
- doar o mână de lucru slab sau deloc plătită;
- o slugă aflată în permanenţă la dispoziţia ta, dornică să efectueze task-uri de natură personală (să aducă covrigi, spre exemplu);
- o persoană care trebuie tratată cu superioritate şi criticată încă înainte de a oferi ceva;
- un om pe care îl aşezi la un birou o zi întreagă şi din când în când îl trimiţi pe undeva.
În opinia mea, internship-ul ar trebui să reprezinte o responsabilitate pentru cel care îl organizează; şi ar trebui să îl organizeze atunci când:
- are timp suficient pentru a oferi atenţie intern-ului;
- are în desfăşurare proiecte în care îl poate implica;
- este conştient de faptul că îşi asumă un rol temporar de mentor.
Internship-ul ar trebui să însemne: respect, încredere, deschidere, seriozitate, dorinţă de learning&teaching. Ar trebui să fie ceva care, deşi nu garantează un viitor job, ar trebui măcar să garanteze fundamentele unei cariere pentru un proaspăt absolvent (şi nu numai), pentru care în momentul de faţă, multe alte oportunităţi nu există.
Mi-ar plăcea aşadar, să aud de exemple de astfel de relaţii (intern-companie) fericite, în care fiecare dintre cei implicaţi a avut ceva de învăţat din această experienţă.
De asemenea, mi-ar plăcea ca reprezentanţii companiilor care iau oameni în programe de internship, să-i trateze pe aceştia ca pe nişte colegi mai neexperimentaţi, dar capabili şi dornici să înveţe, şi să le ofere provocări şi task-uri semnificative pentru procesul lor de dezvoltare profesională şi personală.
Nu în ultimul rând, mi-ar plăcea ca tinerii interni să vadă mai departe de numele celebru al unei companii, care ar arăta minunat într-un CV, şi să se gândească onest dacă acea colaborare îi formează şi le este utilă cu adevărat sau este doar o pierdere de timp.
În cele din urmă, cred că totul ţine de onestitate şi de priorităţi, în ceea ce priveşte ambele tabere ale acestei relaţii. Fiecare dintre noi ştie să aprecieze ce este mai util pentru viitorul său: făcutul cafelei într-o companie renumită în schimbul unui rând în plus de adăugat în CV sau implicarea într-un proiect serios, într-o companie mai mică în schimbul acumulării de cunoştinţe şi de experienţă reală într-un anumit domeniu.
