Hantavirusurile sunt un grup de virusuri care se transmit la oameni prin expunerea la rozătoare infectate.
Oamenii dezvoltă, de obicei, infecția cu hantavirus după expunerea la urina, saliva sau excrementele infectate ale rozătoarelor, cel mai frecvent șobolani și șoareci. Riscul de infectare este cel mai ridicat în rândul persoanelor care curăță, lucrează, se joacă sau locuiesc în spații unde există excremente și urină uscate provenite de la rozătoare infectate.
Rareori, infecția cu hantavirus poate fi dobândită prin mușcături sau zgârieturi provocate de rozătoare ori prin consumul de alimente contaminate.
Simptomele și severitatea infecției cu hantavirus depind de tulpinile specifice care provoacă boala. Simptomele încep, de obicei, la cel puțin o săptămână după expunerea la virus, dar pot apărea și după șase până la opt săptămâni.
Sindromul pulmonar cu hantavirus
În emisfera vestică, inclusiv în SUA, hantavirusul poate provoca pneumonie. Inițial, pacienții prezintă simptome asemănătoare gripei, precum febră, frisoane, oboseală, dureri musculare și dureri de cap. Mulți dezvoltă și dureri abdominale, greață, vărsături sau diaree.
După aproximativ 4 până la 10 zile, pacienții pot dezvolta tuse și dificultăți de respirație, care se pot agrava rapid și pot duce la o stare critică. Dintre pacienții cu sindrom pulmonar care dezvoltă simptome respiratorii, aproximativ o treime mor.
Febra hemoragică cu sindrom renal
În principal în Europa și Asia, hantavirusul poate duce la febră hemoragică cu sindrom renal. Pacienții pot avea inițial febră, frisoane, dureri de cap, dureri de spate, dureri abdominale și greață. Unii pot dezvolta vedere încețoșată, roșeață oculară, erupții cutanate și înroșirea feței.
Simptomele ulterioare pot include sângerări interne, tensiune arterială scăzută și insuficiență renală. Riscul de deces în cazul febrei hemoragice cu sindrom renal variază între 1% și 15%, în funcție de virusul specific.
Cât de frecvente sunt infecțiile cu hantavirus în SUA?
Potrivit Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA, 864 de cazuri confirmate în laborator de boală cauzată de hantavirus au fost raportate în Statele Unite de la începutul supravegherii, în 1993, până în 2022. Cazuri au fost identificate în 40 de state, însă cele mai multe provin din zone rurale din vestul SUA, inclusiv California, Washington, Arizona, New Mexico și Colorado.
Cum se tratează hantavirusul?
Nu există o schemă de tratament specifică pentru tratarea infecției cu hantavirus, însă pacienții trebuie să primească rapid îngrijiri medicale de suport. Acestea pot include medicamente pentru ameliorarea simptomelor și, dacă este necesar, tratament pentru tensiune arterială scăzută și niveluri reduse de oxigen.
Pacienții spitalizați cu sindrom pulmonar cu hantavirus sunt tratați, de obicei, cu oxigen și pot avea nevoie de ventilație mecanică, adică un aparat care ajută respirația, sau de oxigenare extracorporală prin membrană, cunoscută ca ECMO, o formă avansată de suport vital.
Pacienții cu febră hemoragică cu sindrom renal trebuie monitorizați atent în privința funcției renale și pot avea nevoie de dializă.
Cum poate fi prevenită infecția cu hantavirus
Cea mai bună metodă de prevenire a infecției cu hantavirus este împiedicarea accesului rozătoarelor, în special al șoarecilor, în locuințe, cabane, vehicule, magazii sau alte spații închise. Rozătoarele de companie ar putea avea nevoie de testare pentru hantavirus și trebuie ținute departe de rozătoarele sălbatice.
Atunci când se curăță zone care conțin urină, excremente, salivă sau materiale de cuibărit provenite de la rozătoare, trebuie purtate întotdeauna mănuși din plastic sau cauciuc. Spațiile posibil infestate trebuie aerisite, iar zona trebuie umezită cu dezinfectant sau cu o soluție pe bază de înălbitor înainte de curățarea cu burete sau mop.
Măturarea trebuie evitată, pentru a preveni contaminarea aerului cu particule virale.
