Deși multe țări se laudă cu gastronomie originală, cu bucate tradiționale pe care nu le mai face nimeni, lucrurile nu stau tocmai așa. De-a lungul anilor, influențele emigranților și ale călătorilor au dus la formarea unei bucătării universale, chiar și în cele mai „clasice” țări, precum Franța sau Italia.
Astfel, ceea ce mâncăm noi acum în restaurante se poate numi mai degrabă gastronomie fusion decât gastronomie originală. Doar prin sate mai găsim femei care își păstrează tradițiile din mamă în fiică, de sute de ani. Astăzi vă voi vorbi însă despre acele preparate care sunt profund originale și aparțin, fără doar și poate, unui popor mândru.
1. Banane Foster, New Orleans
Preparat la masă, acest desert din banane sotate în unt, zahăr brun, scorțișoară și lichior de banane, apoi flambat în rom și servit peste înghețată de vanilie, este mai mult decât un simplu desert: este o adevărată operă de artă.
A fost creat în 1951 de chef Paul Blangé, la restaurantul Brennan’s. Proprietarul i-a dat numele după prietenul său, Richard Foster.
2. Șuncă de Parma, Parma
Șunca de Parma este produsă numai în câteva sate din jurul Parmei. Are doar câteva ingrediente simple:
- pulpă de porc;
- puțină sare pentru conservare;
- aer, pentru uscare;
- răbdare, perfecționată de-a lungul a 400 de ani.
Gustul vag de nucă se trage de la parmezanul cu care sunt hrăniți porcii.
3. Tarte Tatin, Lamotte-Beuvron
Făcută din mere caramelizate, așezate într-un aluat pufos, această tartă răsturnată a fost inventată din greșeală de surorile Stéphanie și Caroline Tatin, proprietarele hotelului Tatin din satul Lamotte-Beuvron.
Inventată în 1898, tarta a ajuns foarte repede în meniul celebrului restaurant Maxim’s din Paris.
4. Bellini Cocktail, Veneția
Popularul Harry’s Bar, de lângă Piazza San Marco din Veneția, a dat naștere acestui cocktail: un amestec aromat de prosecco, vin alb spumant, și piure de piersici albe.
A fost inventat în 1934 de barmanul Giuseppe Cipriani.
5. Peach Melba, Londra
Preparat din piersici, înghețată de vanilie și sos de zmeură, desertul a fost inspirat de un spectacol susținut de soprana Nellie Melba, în 1892, la Covent Garden.
Auguste Escoffier, celebrul chef de la Savoy Hotel, a fost atât de impresionat de vocea sopranei, încât a numit desertul în cinstea ei.
